Izoleaza-ti locuinta ca sa nu suferi de frig la iarna!
23 September 2009 |
Oricât de bine dimensionate ar fi caloriferele sau centralele noastre de apartament, este lucru ştiut că dacă pereţii, acoperişul şi podeaua casei nu sunt izolate cum trebuie, căldura se va strecura afară. Ca să nu mai vorbim despre banii cheltuiţi şi de disconfortul locuitorilor.
Prin urmare, dacă simţi ca toamna şi iarna în casa ta e frig, deşi caloriferele duduie, ceva nu e în regulă şi trebuie să veci ce anume. Cel mai probabil e vorba despre pereţi, prin aceştia putându-se pierde până la 35-40% din căldură.
Pereţii sunt interfaţa dintre exterior şi interior: cu cât mai permeabili sunt la schimbul de temperaturi şi fluide dintre cele două spaţii, cu atât în casa noastră va fi mai cald vara şi mai frig iarna. Adică exact cum e mai prost.
Izolarea are două mari componente: termică (rata de creştere/descreştere a temperaturii din interior este mai mică decât cea a exteriorului) şi hidro (nivelul umidităţii exterioare nu se transmite şi la interior). Ambele sunt la fel de importante.
Nu porni de la ideea că un perete e mai bun dacă e mai gros, nu e întotdeauna adevărat. Un perete din cărămidă va fi mai bun izolator decât unul din beton, care este permeabil la apă (şi gheaţa tot din apă este formată, iar îngheţul afectează betonul în timp). Cu toate acestea, se recomandă pereţii din mai multe straturi de materiale de densităţi diferite, care au cel mai bun randament în menţinerea unei temperaturi medii relativ constante. În ultima vreme au apărut nenumărate modalităţi de protejare a locuinţelor, noutatea constând fie în materiale, fie în tehnici de execuţie.
Izolarea poate fi făcută oricând
Izolarea exterioară poate fi făcută şi ulterior construirii imobilului, în cazul în care cea iniţială nu este competitivă. Este de preferat şi mai la îndemână să se aplice stratul izolator (vată minerală sau fibră de sticlă, într-un strat cât mai gros, de minimum 3-4 cm) şi obligatoriu trebuie creată o barieră de vapori, un strat care preîntâmpină apariţia condensului. Acest strat se acoperă cu plăci din polistiren expandat cât mai groase, pentru finisare. Se recomandă atenţie la montarea ulterioară, peste aceste panouri, a pervazurilor, storurilor, parasolarelor, fiindcă polistirenul este destul de moale şi se distruge foarte uşor dacă este găurit.
Izolarea interioară se face prin construirea unui perete fals din rigips, iar în spaţiul rămas se pune vată minerală, care izolează pereţii şi previne apariţia igrasiei. Pe lângă izolare, acest tip de protecţie corectează şi imperfecţiunile pereţilor, dar reduce şi dimensiunea camerei cu aproximativ 8 cm.
Niciuna dintre modalităţile de izolare de mai sus nu trebuie făcută cu neprofesionişti. Montarea este aproape la fel de importantă ca şi utilizarea materialelor de calitate. O fantă lăsată la îmbinarea plăcilor de polistiren (în cazul izolării exterioare), o cantitate insuficientă de vată minerală sau nefinisarea pereţilor de rigips de la interior pot compromite întreaga lucrare.
autor: Andreea Nedelea
sursa: www.revistafelicia.ro
Alte articole
Postat in Sugesti si idei |