Nerine, rozul intens al toamnei
23 October 2009 |
Nerine este originară din sudul Africii şi face parte din familia Amaryllidaceae, de care aparţin şi narcisele şi crinii. Este o plantă bulboasă, ierboasă, care poate ajunge şi la 50 cm înălţime. Rădăcina este viguroasă şi bogată, tulpina florală este înaltă şi subţire, iar frunzele, care apar imediat după flori, sunt lungi şi înguste, ca nişte săbii, uşor curbate. Florile apar în vârful tulpinii, strânse într-un buchet. Fiecare floare are 6 petale de culoare roz intens, dispuse sub forma unui clopoţel cu gura larg deschisă. Florile apar la începutul toamnei, în septembrie, şi durează cam două luni. Fructele apar după ce florile au trecut, au formă sferică şi conţin foarte multe seminţe.
Cum se îngrijeşte
Bulbii se plantează primăvara, în pământ bogat de flori amestecat cu nisip pentru un drenaj bun. Planta nu este foarte pretenţioasă, iubeşte lumina, dar vara razele soarelui nu trebuie să cadă direct pe frunze. Nu tolerează bine nici canicula, temperatura medie trebuie să se situeze în jurul a 20-22º C, cu variaţie zi/noapte de 2-3º C. Are nevoie de aer şi umiditate, şa că e bine ca, o dată la câteva zile, să pulverizăm planta cu apă proaspătă. Se udă regulat, dar nu cu foarte multă apă, lăsând pământul să se usuce puţin între udări.
Fiind o plantă originară din altă zonă climatică, se recomandă fertilizarea periodică, iar în perioada înfloririi – cel puţin o dată pe lună.
Iarna bulbii nu se mai udă, se scot din ghiveci şi se depozitează într-un loc întunecos, cu temperatură constantă. Replantarea are loc primăvara, în martie-aprilie, şi vârfurile bulbilor trebuie să rămână neacoperite de pământ.
Cum se înmulţeşte
Cea mai simplă metodă e este divizarea bulbilor, operaţiune ce poate avea loc primăvara, înainte de transplantare, sau toamna târziu, după ce s-a încheiat ciclul vegetativ. Se poate înmulţi şi prin seminţe, care se seamănă, când fructul s-a uscat, în pământ nisipos. Se udă abundent şi se pune la loc întunecos până apar primele frunze, moment din care se udă o dată la două săptămâni.
Dăunători şi precauţii
Cel mai mare pericol îl reprezintă limacşii, care rod tulpina şi frunzele, distrugând în final întreaga plantă. Un alt dăunător este păduchele verde, care se înlătură relativ simplu dacă nu a apucat să se înmulţească, cu insecticide. E nevoie de atenţie la udare pentru că apa nu trebuie lăsată să băltească în jurul bulbilor, aceştia putrezind foarte uşor.
autor: Andreea Nedelea
sursa: www.revistafelicia.ro
Alte articole
Postat in Amenajari exterioare |